SCHIMBAREA LA FAŢĂ
Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi
Obrejenia, Pobrejenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie provine din
cuvântul slavon "obrejenie", semnificând o transformare, o schimbare. O
altă denumire a sărbătorii - Probajanii-, tot de provenienţă slavonă (de
la verbul popular „probazi)",are sensul de a ocărî sau a certa. În
schimb, în limba greacă , denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a
Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul
Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o
denumire deosebit de sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui
Hristos.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Istoricul sărbătorii
Evangheliştii Matei , Marcu şi Luca descriu cu amănunte evenimentele petrecute atunci când misiunea lui Iisus pe pământ se apropia de sfârşit.Aşa cum este descris evenimentul în primele trei Evanghelii, la o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit Apostolilor patimile pe care le va îndura în curând, pentru mântuirea oamenilor, a urcat pe Muntele Tabor însoţit de trei dintre ucenicii Săi-Petru, Iacov şi Ioan. Iisus voia să se roage şi să se reculeagă în linişte. Pe Muntele Tabor, apostolii Mântuitorului s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. La scurt timp, pe când Iisus se ruga Tatălui Ceresc, Apostolii au adormit . Când s-au trezit din somn , ei au avut parte de o privelişte "nemaivăzută":
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Iluminarea Apostolilor
Iisus „s-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El". (Matei-17, 2-3). Atunci ei s-au speriat , dar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare, iar Petru i-a spus lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe : Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una." Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor s-a coborât asupra lor, i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!" Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte" (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!". Dar ridicându-şi privirea, ucenicii L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit:"Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!"
Biserica franciscană a Schimbării la Faţă, de pe Muntele Tabor (Israel), unde a avut loc scena din Noul Testament, acum două milenii (wikipedia.org)
Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează din secolul al IV-lea, iar evenimentul face referire la împărăteasa Elena care a zidit o biserică pe muntele Tabor.
Referitor la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei susţin că această sărbătoare a Domnului anticipează învierea lui Hristos, iar această înviere prefigurează şi propria noastră înviere.
Sărbătoarea împărătească a Schimbării la Faţă ne dovedeşte că Hrisos a fost, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.
Praznicul Schimbării la Faţă slăveşte urcuşul duhovnicesc, credinţa şi dragostea creştină, care ne ridică pe fiecare dintre noi din întunericul deşertăciunilor la lumina izbăvirii.
„Prin praznicul Schimbării la Faţă a Domului, Dumnezeu-Tatăl certifică în faţa Apostolilor prezenţi la acest eveniment, dumnezeirea Fiului Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu Prea Iubit!". În acest praznic luminos al credinţei strămoşeşti, primim îndemnul să facem ascultare Fiului Iisus Hristos, cum spune Sfânta Evanghelie: „Pe Acesta să-L ascultaţi!"", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu)
Schimbarea la Faţă, pictură din 1594 de Lodovico Carraci
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Tradiţii pentru spor şi sănătate
În Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru bucuria praznicului, Biserica acordă dezlegare la peşte.
Pentru binecuvântarea familiei
Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri, care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte
Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun etc) sigur că se vor vindeca.
În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie.
Gospodinele trebuie să întâmpine sărbătoarea cu evlavie şi prin fapte umanitare. De asemenea, femeile nu trebuie să spele rufe şi nici să arunce lături în curtea casei în ziua praznicului, iar curăţenia generală trebuie să se termine în ajunul sărbătorii.
Se spune că în gospodăria celei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte:
Tot în acestă zi, tradiţia populară spune că este bine să evităm călătoriile, chiar şi cele pe distanţe scurte, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.
În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga" din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi „citite", adică sfinţite , apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului.
De asemenea, în această zi se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri"şi aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate. Este bine să ducem astfele de ofrande la biserică; din moşi strămoşi, împlinirea acestei datini atrage sporul şi sănătatea în propria familie.
Primele semne de toamnă
Sărbătoarea este o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.
Din data de 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească.
Din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.
În această zi se culeg ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.
Prognoza vremii
Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă.
Din ziua sărbătorii de Pobrejean, începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului.
Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde , insectele şi şerpii se ascund sub pământ.
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Istoricul sărbătorii
Evangheliştii Matei , Marcu şi Luca descriu cu amănunte evenimentele petrecute atunci când misiunea lui Iisus pe pământ se apropia de sfârşit.Aşa cum este descris evenimentul în primele trei Evanghelii, la o săptămână după ce Mântuitorul le-a vestit Apostolilor patimile pe care le va îndura în curând, pentru mântuirea oamenilor, a urcat pe Muntele Tabor însoţit de trei dintre ucenicii Săi-Petru, Iacov şi Ioan. Iisus voia să se roage şi să se reculeagă în linişte. Pe Muntele Tabor, apostolii Mântuitorului s-au convins că Iisus nu este doar un prooroc al lui Dumnezeu, ci Fiul Lui Dumnezeu. La scurt timp, pe când Iisus se ruga Tatălui Ceresc, Apostolii au adormit . Când s-au trezit din somn , ei au avut parte de o privelişte "nemaivăzută":
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Iluminarea Apostolilor
Iisus „s-a Schimbat la faţă înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi s-au arătat lor Moise şi Ilie , vorbind cu El". (Matei-17, 2-3). Atunci ei s-au speriat , dar pe când contemplau lumina dumnezeiască au trăit momente de iluminare, iar Petru i-a spus lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici, iar dacă voieşti, voi face trei colibe : Ţie una, lui Moise una, şi lui Ilie una." Pe când Petru vorbea cuprins de euforie, un nor s-a coborât asupra lor, i-a umbrit şi din cer s-a auzit un glas: „Acesta este Fiul meu Cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta să-l ascultaţi!" Auzind acel glas, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au înspăimântat foarte" (Matei 17, 2-6). Atunci, Iisus S-a apropiat de ei şi Le-a zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!". Dar ridicându-şi privirea, ucenicii L-au văzut doar pe Iisus. Pe când coborau din munte, Iisus Le-a poruncit:"Să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi!"
Biserica franciscană a Schimbării la Faţă, de pe Muntele Tabor (Israel), unde a avut loc scena din Noul Testament, acum două milenii (wikipedia.org)
Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului datează din secolul al IV-lea, iar evenimentul face referire la împărăteasa Elena care a zidit o biserică pe muntele Tabor.
Referitor la praznicul împărătesc al Schimbării la Faţă, comentatorii Evangheliei susţin că această sărbătoare a Domnului anticipează învierea lui Hristos, iar această înviere prefigurează şi propria noastră înviere.
Sărbătoarea împărătească a Schimbării la Faţă ne dovedeşte că Hrisos a fost, cu adevărat, fiul lui Dumnezeu.
Praznicul Schimbării la Faţă slăveşte urcuşul duhovnicesc, credinţa şi dragostea creştină, care ne ridică pe fiecare dintre noi din întunericul deşertăciunilor la lumina izbăvirii.
„Prin praznicul Schimbării la Faţă a Domului, Dumnezeu-Tatăl certifică în faţa Apostolilor prezenţi la acest eveniment, dumnezeirea Fiului Iisus Hristos: „Acesta este Fiul Meu Prea Iubit!". În acest praznic luminos al credinţei strămoşeşti, primim îndemnul să facem ascultare Fiului Iisus Hristos, cum spune Sfânta Evanghelie: „Pe Acesta să-L ascultaţi!"", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu)
Schimbarea la Faţă, pictură din 1594 de Lodovico Carraci
SCHIMBAREA LA FAŢĂ: Tradiţii pentru spor şi sănătate
În Postul Adormirii Maicii Domnului, pentru bucuria praznicului, Biserica acordă dezlegare la peşte.
Pentru binecuvântarea familiei
Tradiţia spune că este bine ca sărbătoarea să fie trăită cu intensitate sporită prin rugăciuni pentru sănătatea şi pentru împlinirile familiei, prin pelerinaje la biserici şi la mănăstiri, care adăpostesc icoane făcătoare de minuni şi moaşte
Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beţie, tutun etc) sigur că se vor vindeca.
În ziua praznicului, creştinii nu trebuie să se certe cu nimeni, mai ales cu rudele sau cu prietenii. Cine încalcă tradiţia va avea parte numai de supărări, până la viitoarea sărbătoare de Probejenie.
Gospodinele trebuie să întâmpine sărbătoarea cu evlavie şi prin fapte umanitare. De asemenea, femeile nu trebuie să spele rufe şi nici să arunce lături în curtea casei în ziua praznicului, iar curăţenia generală trebuie să se termine în ajunul sărbătorii.
Se spune că în gospodăria celei care încalcă, totuşi, tradiţia şi spală rufe, se vor adăposti mii de insecte:
Tot în acestă zi, tradiţia populară spune că este bine să evităm călătoriile, chiar şi cele pe distanţe scurte, căci s-ar putea să rătăcim drumul spre casă şi să ne mai întoarcem doar odată cu venirea berzelor.
În această zi se duc la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri. Recolta aceasta se numeşte „pârga" din struguri. Fructele se duc la biserică pentru a fi „citite", adică sfinţite , apoi se împart credincioşilor care participă la slujba praznicului.
De asemenea, în această zi se împart pachete cu fructe şi cu bucate de post, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, boabele desprinse din ciorchini poartă numele de „Coliva de struguri"şi aceste ofrande se dăruiesc în memoria rudelor plecate în eternitate. Este bine să ducem astfele de ofrande la biserică; din moşi strămoşi, împlinirea acestei datini atrage sporul şi sănătatea în propria familie.
Primele semne de toamnă
Sărbătoarea este o zi de hotar între vară şi toamnă. Pentru munca la câmp, este ultima zi când se mai coseşte fânul.
Din data de 6 august, toamna începe să-şi intre în drepturi, încet, încet. De acum, iarba nu mai creşte şi frunzele încep să îngălbenească.
Din această zi nu trebuie să ne mai scăldăm în apele repezi de munte, pentru că acestea se răcesc şi, în mod cert, creşte riscul de îmbolnăvire.
În această zi se culeg ultimele plante de leac, care vor avea puteri vindecătoare.
Prognoza vremii
Dacă vremea este însorită şi plăcută, vom avea o toamnă îmbelşugată. În schimb, dacă plouă, ne întâmpină o toamnă mohorâtă.
Din ziua sărbătorii de Pobrejean, începe să se obrojească (să se îngălbenească) frunza codrului şi iarba câmpului.
Berzele se pregătesc să plece spre ţări mai calde , insectele şi şerpii se ascund sub pământ.
Trei zile de sărbătoare pentru ortodocşi astăzi, mâine şi poimâine.
Cu cruce roşie este însă doar cea de mâine: Schimbarea la faţă.
Calendarul ortodox marchează pentru începutul săptămânii trei zile de
sărbătoare, două dintre ele însemnând în paginile acestuia prăznuirea
sfinţilor de origine română. Astfel, credincioşii ortodocşi îl
celebrează luni pe Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul, marţi
sărbătoresc Schimbarea la faţă, sărbătoare cu cruce roşie, în timp ce
miercuri este prăznuită Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, prima
româncă trecută în rândul sfinţilor. Moaştele niciunuia dintre cei doi
sfinţi români nu se regăsesc însă în lăcaşe de cult din România.
Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul sau Sfântul Ion Iacob Hozevitul a fost bibliotecarul Mănăstirii Neamţ, tuns în monahism de către stareţului lăcaşului de cult, Valerie Moglan, în 1936. Acesta a luat drumul Ţării Sfinte în toamna aceluiaşi an, ca în 1947 să devină preot la Biserica Sfântului Mormânt şi egumen la Schitul Românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Valea Iordanului. În 1980, la 20 de ani după ce acesta s-a stins, la vârsta de 47 de ani, în recluziune, într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, i-au fost descoperite moaştele neatinse. Acestea sunt păstrate pînă în ziua de astăzi la aceeaşi mănăstire, aflată la 20 de kilometri de Ierusalim.
Sfânta Teodora, de la Sihla la Kiev
În cazul Sfintei Cuvioase Teodora, moaştele acesteia au fost găsite în 1830, în peştera din Munţii Sihlei, unde şi-a petrecut o mare parte din viaţă şi în apropierea căreia este construită şi Mănăstirea Sihla. Acestea însă au ajuns, în timpul dominaţiei ruseşti din 1856, din racla în care au fost aşezate de către domnitorul Mihail Sturdza, la Lavra Pecerska din Kiev, cunoscută şi sub numele de Mănăstirea Peşterilor, care deţine moaştele a peste 150 de sfinţi. Acolo, Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla se află într-o raclă cu numele Sfânta Cuvioasa Teodora din Carpaţi.
Marţi, 6 august, cînd se sărbătoreşte Schimbarea la faţă, este dezlegare la peşte în postul Adormirii Maicii Domnului, care a început săptămîna trecută şi durează pînă pe 15 august. Sărbătoarea aminteşte ziua în care Mântuitorul i-a luat pe Muntele Tabor din Galileea pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan, pentru a le întări convingere, prin schimbarea Sa la faţă, că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Cu ocazia acestei sărbători, în unele bisericii se aduc struguri aflaţi încă în pârg, se sfinţesc şi se împart la cei prezenţi, iar în unele lăcaşe de cult se face o pomenire a morţilor, în special a eroilor căzuţi pentru apărarea ţării.
Sursa- ziaruldeiasi.ro
Sfântul Cuvios Ioan de la Neamţ - Hozevitul sau Sfântul Ion Iacob Hozevitul a fost bibliotecarul Mănăstirii Neamţ, tuns în monahism de către stareţului lăcaşului de cult, Valerie Moglan, în 1936. Acesta a luat drumul Ţării Sfinte în toamna aceluiaşi an, ca în 1947 să devină preot la Biserica Sfântului Mormânt şi egumen la Schitul Românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Valea Iordanului. În 1980, la 20 de ani după ce acesta s-a stins, la vârsta de 47 de ani, în recluziune, într-o peşteră de lângă Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, i-au fost descoperite moaştele neatinse. Acestea sunt păstrate pînă în ziua de astăzi la aceeaşi mănăstire, aflată la 20 de kilometri de Ierusalim.
Sfânta Teodora, de la Sihla la Kiev
În cazul Sfintei Cuvioase Teodora, moaştele acesteia au fost găsite în 1830, în peştera din Munţii Sihlei, unde şi-a petrecut o mare parte din viaţă şi în apropierea căreia este construită şi Mănăstirea Sihla. Acestea însă au ajuns, în timpul dominaţiei ruseşti din 1856, din racla în care au fost aşezate de către domnitorul Mihail Sturdza, la Lavra Pecerska din Kiev, cunoscută şi sub numele de Mănăstirea Peşterilor, care deţine moaştele a peste 150 de sfinţi. Acolo, Sfânta Cuvioasa Teodora de la Sihla se află într-o raclă cu numele Sfânta Cuvioasa Teodora din Carpaţi.
Marţi, 6 august, cînd se sărbătoreşte Schimbarea la faţă, este dezlegare la peşte în postul Adormirii Maicii Domnului, care a început săptămîna trecută şi durează pînă pe 15 august. Sărbătoarea aminteşte ziua în care Mântuitorul i-a luat pe Muntele Tabor din Galileea pe apostolii Petru, Iacov şi Ioan, pentru a le întări convingere, prin schimbarea Sa la faţă, că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Cu ocazia acestei sărbători, în unele bisericii se aduc struguri aflaţi încă în pârg, se sfinţesc şi se împart la cei prezenţi, iar în unele lăcaşe de cult se face o pomenire a morţilor, în special a eroilor căzuţi pentru apărarea ţării.
Sursa- ziaruldeiasi.ro
